In emsiunea “Drumul succesului” moderata de jurnalista Ema Pendiuc si difuzata pe postul de televiziune TVR2, ai fost descrisa ca fiind “unul dintre tinerii care vor conduce tara noastra in viitor, un om de o reala valoare, o uimitoare putere de munca si poate un pic de prea multa modestie”.

Ce ne poti spune tu despre Veronica Stefan?
Nu stiu de unde a reiesit ideea cu condusul tarii (rade), nu stiu ce sa spun despre aceasta caracterizare. In principiu am lucrat cu societatea civila de prin 2005, din perioada in care eram studenta in anul II, dupa ce m-am obisnuit cu Bucurestiul si, de atunci, mi-am tot dedicat timpul lucrului cu tinerii, in mod deosebit cu politicile care ii vizeaza, cu politicile publice. Nu stiu daca o sa schimb lumea dar, cel putin, prin ceea ce fac, vreau sa fac un pas in directia asta.

Lucrezi de aproximativ 10 ani in organizatii non-guvernamentale cu si pentru tineret, atat la nivel national cat si european, ai o experienta extensiva in lucrul cu acestia cat si in dezvoltarea strategiilor si a legislatiei incidentei asupra tinerilor. Cum te-au ajutat functiile pe care le-ai avut pana acum in ascensiunea profesionala?

Functiile au fost un pas natural. Am inceput ca simplu voluntar. In fiecare organizatie am inceput de jos, ca voluntar care se implica in proiecte, in organizarea unor evenimentelor specifice, dupa care a urmat un progres normal, explicabil. Asumarea unor responsabilitati pe care, pe de o parte, mi le-am dorit, si altele care, pe de alta parte, mi le-au transferat ceilalti, toate acestea, impreuna, au constituit predictorii care au dus la aceasta ascensiune profesionala. In acest demers m-a ajutat foarte mult si sa lucrez in cadrul Consiliul Tineretului din Romania in calitate de presedinte, avand astfel posibilitatea sa interactionez atat la nivel national cat si european cu “oameni ai timpului”. Sa intri in contact cu ministri sau cu comisari europeni, de exemplu, iti da o mai mare responsabilitate dar te si obliga sa te comporti cu alta maturitate si, vrei nu vrei, te transformi foarte mult. Trebuie sa recunosc, din pacate, ca nu foarte multi tineri isi dau seama de aceste oportunitati care iti deschid drumuri, pozitii care desi nu sunt remunerate, au beneficii vizibile in dezvoltarea personala si profesionala a unui tanar.

Ai evoluat foarte repede, ai fost prima in diverse structuri ierarhice. Care crezi ca au fost ingredientele acestei reusite?
Nu mi-am dorit aceste functii, ele au venit natural, nu neaparat m-am luptat sa le am cat ceilalti au avut increderea sa mi le dea. Iar referitor la faptul de a fi prima in diverse structuri ierarhice, nu stiu ce sa zic, pana la urma nu acesta este scopul, ci de a fi foarte foarte pasionata de ceea ce fac, numai asa poti reusi. Ascensiunea vine, de cele mai multe ori, ca urmare a unui devotament foarte mare si a unei credinte ca ceea ce faci contribuie pozitiv la schimbari in bine pentru comunitate. Cel putin asa consider eu.

Care este imaginea unui lider in acceptiunea ta?
Nu am avut lideri de urmat, am avut insa persoane in jurul meu alaturi de care am lucrat si care, de multe ori, m-au inspirat, modele de referinta. Si cand spun modele de referinta, ma gandesc, de exemplu, la actualul secretar de stat de la Ministerul Tineretului si Sportului, Andrei Popescu, unul dintre fondatorii AEGEE Bucuresti. Intamplarea a facut ca, la inceputurile mele in asociatie, el inca sa mai fie activ si, atunci, vazand energia unui om ca el, pasiunea pentru ceea ce facea si increderea in ceea ce facea, m-a molipsit. Era practic imposibil sa nu simti toate acestea, caci el le transmitea prin toti porii. A fost un fel de ghid, pentru mine.

Se spune ca puterea este cel mai mare afrodisiac si, cu cat o ai, cu atat o vrei mai mult. Cum te raportezi, atitudinal, fata de aceasta afirmatie?
Este foarte adevarat. Odata ajuns in functie, indiferent de tipul organizatiei, in momentul in care o ai, devii dependent si atras de ea, de acea pozitie, de statutul pe care ti-l ofera. Si da, “ti se urca la cap”, cum s-ar zice. E foarte greu sa te rupi de acest aspect, sa poti pastra un echilibru, sa nu te schimbe. La mine a fost un astfel de moment, trebuie sa recunosc, cand am plecat din Consiliul Tineretului din Romania si am decis sa nu mai continui in aceasta organizatia pentru a incepe Social DOers. A fost o temere la un moment dat ca trebuie sa plec din organizatie, sa renunt la functia pe care o aveam si sa incep de la zero. In astfel de momente decizionale, iti dai seama ca o organizatie poate sa mearga mai departe fara tine, ca de fapt de fiecare data ne amagim cu acest gand ca suntem atat de importanti in structura respectiva incat nu constientizam ca totul este temporar si ca lucrurile merg inainte cu sau fara noi. Este adevarat, poate merg intr-o alta directie dar tot inainte merg, chiar daca ne e greu sa acceptam.

Cum reusesti sa atragi sa sa aduci langa tine in activitatile pe care le intreprinzi atat de multi tineri?
Activitatile pe care le gandim sunt destinate tinerilor si, vrem nu vrem, tot pe langa tineri ajungem. Nu stiu, imi place sa cred ca si ei simt pasiunea pe care o pun in ceea ce fac.

Crezi ca te-au ajutat studiile pe care le ai in lucrurile cu oamenii?
La mine a pornit putin invers, cand am inceput cursurile Facutatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, totul a fost generat de dorinta de a aprofunda cumva domeniul in urma experientei pe care o aveam deja in lucrul cu oamenii.

Ai facut mai intai practica si apoi teoria, sa inteleg..
(Rade) Da, da, asa s-a intamplat. Invers, dar cred ca m-a ajutat baza teoretica. Indiferent de cat de mult lucrezi efectiv cu oamenii, iti da o alta perspectiva asupra intelegerii intrinseci a omlui. A contribuit intr-adevar, dar nu in mod major.

Care crezi ca sunt cele mai mari probleme cu care se confrunta tinerii astazi?
Una cred ca ar fi nevoia lor de a fi intelesi de semeni, de oamenii cu care lucreaza sau interactioneaza in mediul imediat. De aici deriva si nevoia de intelegere si de apartenenta la ceva. De multe ori, in proiecte, se identifica si alte aspecte problematice, cum ar fi faptul ca nu au un spatiu al lor pentru a se intalni, pentru a petrece timpul, pentru a crea prietenii dincolo de spatiul formal de la scoala, probleme familiale, mai tarziu probleme de integrare pe piata muncii etc. Toate sunt legate de fapt si formeaza un cerc vicios, isi pun mult amprenta pe ceea ce inseamna transformarea lor in adulti dupa ce isi termina studiile liceale sau universitare.

Este normal ca omul sa aiba in viata si unele momente de deruta. Ce te remonteaza atunci cand simti ca lucrurile nu merg pe fagasul pe care ti l-ai dorit?
Speranta ca merita sacrificiile si ca, orice ar fi, si la nivel personal si la nivel profesional, merita sa lupt, ca este ceva mai mare decar mine in ce fac. Si chiar daca orice frustrare si orice nemultumire se manifesta temporar, in perspectiva, aceasta isi minimizeaza importanta pentru ca tot ce intreprind este parte din mine si cred in ceea ce fac si astfel ma motivez sa merg mai departe.

Ce reprezinta Digital Citizens?
Digital Citizens a pornit dintr-o curiozitate a mea venita in urma anilor de lucru cu tinerii, de a valorifica folosirea digitalului si a tehnologiei si de a fi mult mai responsabili in utilizarea acestora in viata de zi cu zi. Pornind de la aceasta idee, am mers pe modelarea unei comunitati mixte de pasionati de tehnologie si activism civic. Treptat, conceptul a evoluat in ideea de think-thank si a devenit Digital Citizens Romania care in sine asta contruieste, o comunitate din specialisti in poltici publice, activisti preocupati de viata civica dar si specialisti, antreprenori din zona digitalului. De ce? Pentru ca, actualmente, digitalul este un sector economic foarte puternic, pe care inca nu-l fructificam si care, dincolo de aceste aspecte, este un instrument care are implicatii in absolut orice sfera din viata noastra, personala sau profesionala si ne-o conditioneaza in diverse maniere.

>Social DOers este o subunitate, o subcomponenta a acestui proiect sau este un proiect de sine statator, o initiativa cu un statut aparte?
Social DOers este o organizatie de sine statatoare, non-profit, infiintata in 2012, mai activa din 2013-2014, iar Digital Citizens, prin comunitatea mixta de tineri pasionati de tehnologie si tineri pasionati de implicatie civica, a devenit o initiativa separata prin lansarea primului think-thank din Romania in domeniul digital, in luna iunie. Drept urmare, functionam cu doua entitati separate, Social DOers care merge foarte mult pe inovare sociala si cercetare pe zona de tineret si Digital Citizens Romania care vizeaza cercetari in domeniu, dezbateri, influentarea serviciilor din sectorul digital etc.

Daca ar fi sa te rezumi la trei caracteristici, cum ai descrie generatia actuala?
Energie, potential nevalorizat, generatie subestimata.

Ce mesaj doresti sa transmiti celor care vor citi aceste randuri?
Sa iasa din zona de confort, din zona in care s-au obisnuit, sa gaseasca acel element, cat de mic, care chiar ii preocupa si care ii motiveaza sa se trezeasca dimineata si sa il transforme in excelenta.