Despre viata,
Pe 8 iunie le-am facut o vizita copiilor la centrul de plasament din localitatea Peris impreuna cu Monica Stroe, Toma Adrian si Stefan Letea. Pe multi dinte copii i-am gasit umbland desculti, fapt ce ne-a intrigat si am decis sa revenim si sa le aducem macar o pereche de papuci fiecaruia. Prin urmare, marti 2 iulie am fost inapoi si am adus ce am promis. Surpriza a fost ca in centru mai erau doar jumatate din cei 84 de copii. Incercand sa aflu ce sa intamplat cu ceilalti copii, domnul Dan, directorul centrului imi spune sec, ca au fost trimisi la familile lor pana in toamna deoarece nu mai este loc in centru din cauza unor renovari . Am intrebat si de cei care au terminat anul acesta 10 clase, in ideea de a vorbi cu ei si sa aflam ce si-ar dori sa faca mai departe, unde doresc sa lucreze, de ce au nevoie si cum i-am putea ajuta. Dupa un raspuns in aceeasi nota, mi-am sustinut convingerea ca acei copii nu erau pregatiti sa ajunga acasa deoarece provin din familia dezbinate si fara posibilitati, iar pentru ei aceasta decizie este echivalenta cu o viata fara viitor. Intre timp simtind ca ceva nu este in regula, am lasat numarul meu de telefon unui copil care sa ma tina la curent cu tot ce se mai intampla in centru.Nici nu ma gandeam cum va continua ziua… In drum spre Bucuresti, ma suna Florin Bivolaru, unul din copii dati afara din centru. Ma intreaba daca pot sa vin sa il ajut ca este intr-o situatie diperata, ca doarme pe banci si nu are ce manca. M-am dus direct in locul unde se afla, la centrul comercial Ikea, in Baneasa . Ma intalnesc cu el, il intreb ce cauta la Ikea, iar el imi spun ca acasa nu are ce sa manace, iar familia lui il goneste la munca. L-am intrebat daca castiga vreun ban stand acolo si mi-a spus ca mai strange carucioare si gardienii ii mai dau cate 2-3 lei. Dupa ce am mai vorbit si am aflat ca mai are un frate geaman in aceeasi situatie, am inceput sa dau telefoane la toti cunoscutii, pentru a ii gasi un loc in care sa locuiasa, sa un mai stea pe strazi. Neavand alternative am sunat la centrul de primire in regim de urgenta Ciresarii. Mi-au spus ceva ce un vroiam sa aud, si anume ca acest copil este minor iar cei care l-au trimis acasa nu au procedat legal. Asadar, un il pot primi deoarece este in evidenta centrului de plasament Peris si un au voie sa faca o alta foaie de intrare pentru un copil ce figureaza ca sta in alt loc. Mi-au recomandat sa vorbesc cu cei de la Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului Ilfov. Dupa alte telefoane date la DGASPC Ilfov pentru a ma interesa de situatia baiatului mergem la sediul lor, in Voluntari. Ajung aici si merg la domnul Gurau Valentin, directorul DGASPC Ilfov. Acesta imi da de inteles ca stie situatia familiei Bivolaru, dar imi spune ca “au ajuns la o varsta in care trebuie sa te descurci si singur”. Ii zic ca nu suntem de acord cu faptul ca acesti copii sunt da-ti afara inainte sa faca 18 ani si mai ales fara sa fi facut cursuri care sa ii ajute pentru a se integra pe piata muncii. Intre timp cineva de la protectia copilului ajunge la familia baiatului si primesc un telefon de la mama acestuia care m-a rugat sa ii spun baiatului ca poate veni acasa. Acest domn, Gurau, are aceasta functie sa gaseasca solutii, sa se implice ca fiecare copil ce iese de pe poarta centrelor sa fie apt din toate punctele de vedere pentru a se putea descurca in societate. El in schimb se spala pe maini si ne spune ca dispozitia in urma careia tinerii au fost dati afara din centru a fost data mai de sus, de presedintele consiliului jud Ilfov Marian Petrache. Am plecat la fel cum am venit… Saptamana trecuta, vineri 05.07.2013 am vizitat familia Bivolaru, am cumparat pentru ei alimente, produce de igiena etc, si am reusit sa gasim sponsorizari celor doi frati, pentru a le plati 2 cursuri de pregatire pentru meseriile pe care si le doresc. Am plecat cu inima plina, dand o mana de ajutor acolo unde cei responsabili sa faca asta se ascund dupa harti.
